„About freedom” sau TID 2014 prin ochii lui Călin ENE

Călin ENE este din Timişoara şi anul acesta a participat pentru prima dată la TID, pe porţiunea Smederevo (SERBIA) până la Sf. Gheorghe. Mai jos a împărtăşit cu noi trăirile sale intense din aceste 40 de zile. Mulţumim frumos, Călin! Călin “About Freedom” sau TID-ul prin ochii lui Călin ENE

Cu atâţia idioţi care dau verdicte categorice despre lucruri sau evenimente despre care au auzit sau au participat, titlul aşa-zisului meu articol pare uşor arogant, ba chiar de prost gust. De fapt este despre TID-ul meu. Nu glumesc, fiecare persoană fizică care participă îşi poate construi propriul său TID, respectând bineînţeles regulamentul, şi regulile elementare de bun simţ. Deci şi-l poate personaliza. Este despre felul în care am perceput eu TID-ul. Şi nu este un documentar cu locuri şi date, ci câteva impresii şi păreri personale. În primul rând TID-ul nu e despre padelat. Despre aruncat apa murdară cu lopata, ar zice unul dintre cei cu care am padelat. Şi pentru care după percepţia mea TID-ul a fost mai mult decât o plăcere, un obiectiv de adăugat pe o listă a unui vânător de trofee. Dar şi aici apreciez că omul a găsit motivaţia de a termina un lucru pe care l-a început dar nu i s-a potrivit. Apreciez dar în acelaşi timp mi se pare o prostie să pierzi 2,5 luni din viaţă făcând un lucru care nu îţi place. Eu când m-am înscris, cel puţin ştiam că padelatul e aducător de bucurie. E de fapt despre oamenii alături de care padelezi, îţi pui cortul, cu care te cunoşti mai mult sau mai puţin, în marea lor majoritate oameni de calitate. Dar şi despre momentele în care eşti singur pe apă 6, 8, 10 ore, şi ai tot timpul din lume să stai de vorbă cu tine. Pentru că ai şi zile în care prezenţa oamenilor te oboseşte şi preferi să-ţi faci călătoria în ritmul tău, să-ţi faci pauza, eventual şi somnul de după-amiază, doar tu cu tine. Şi de obicei intimitatea îţi e respectată, acolo unde spaţiul o permite. Este unul dintre lucrurile plăcute la TID, că-ţi permiţi să stai o zi sau mai multe doar cu tine, să-ţi limpezeşti gândurile, să te gândeşti la viaţa ta, la viitor, la trecut, la cine ai vrut să fii, la cine ai ajuns să fii, totul într-un ritm de metronom: splash, splash, splash, splash, mişcare uniformă, reflexă, fără efort muscular, eliberându-ţi mintea, lăsându-ti gândurile să zboare. Periculos… E despre oameni. Îmi place să le spun frumoşii nebuni ai zilelor noastre, parafrazând un titlu frumos al unui roman prost al lui Fănuş Neagu, care la 16 ani mi se părea grozav. Oameni care m-au încărcat pozitiv, dar care mai ales m-au făcut să-mi pun întrebări. Casey, americanul care hoinăreşte de 5 ani prin lume, şi care a făcut TID-ul românesc într-o barcă precum o cameră de tractor, cu toata agoniseala lui şi bicicleta pe barcă. 55 km cu vânt din faţă pe ambarcaţiunea lui… cei ce se dau cu barca ştiu ce înseamnă. Cu toate ca îi era uşor să împacheteze barca şi să o pună pe bicicletă, nu a vrut să renunţe. Te salut prieten drag, oriunde ai fi si-ţi urez “vânt din pupa”. E un fel de-a spune, pentru că e acum pe biclă. Patrick şi Chantal, de 4 ani cu bicicletele prin lume, el francez, ea elveţiancă. Asta trebuie să o povestesc. Undeva în Bulgaria, mai erau vreo trei zile până la Silitra. El îşi monta cortul. E un fel de-a spune, scheletul rigid îl înnădea cu scoci… 4 ani, săracul cort. Chantal scria în jurnalul de bord, în timp ce vorbea cu mine. Generalităţi despre călătorii, că trebuie să fie frumos să călătoreşti pe apă. Eu: “You are the really traveller, come on, 5 years..??” la care ea, fără să-şi ia ochii din caiet: “Noah, just a kind of”. M-au cucerit definitiv cu modestia lor. Nu-mi era musai s-o scriu în engleză, dar parcă în română îşi pierde din profunzime. Le-am pierdut urma, i-am revăzut la Tulcea. Alergam pe bicicletă la triatlon. Am avut cei mai mulţi susţinători, majoritatea colegilor şi-au făcut timp să vină să mă încurajeze pe undeva pe traseu. Deodată aud “Go, go, calin go, go!!”, prietenii mei Patrick şi Chantal, cu bagajul pe bicicletă, şi-au făcut timp să stea să mă încurajeze, vreo trei-patru ture de bicicleta, aprox o oră. Am coborât şi eu şi i-am îmbrăţişat, le-am mulţumit şi i-am rugat sa plece, timpul se scurgea şi cine ştie pe unde aveau sa-si pună şi ei tabăra. Despre Peter, elveţianul de 60 de ani care voia sa facă 6600 km, până în Siria. Pana aici nimic ieşit din comun. Doar că el făcea călătoria fără nici un ban. Mânca ce primea de pe la pescari, pe maluri. Ajuta la tot felul de treburi pe mal pentru mâncare. Gest frumos din partea organizatorilor care îl primeau în tabără să-şi facă un duş să mănânce cu noi, să-şi ia apă. Şi din partea colegilor care îl mai ajutau, care cu o conservă, care cu o bucată de pâine. Încă o dovadă că e despre oameni. Nebunul cu canoea roşie ziceau unii. Eu m-am întrebat, mai în glumă mai în serios, care dintre noi e nebunul? Robotul care-şi smulge 2 săptămâni pentru TID sau omul care călătoreşte ca acum 1000 de ani? Ca la 20 de ani, fără griji şi fără bani… despre prietena mea din Germania, având vreo 6 TID-uri şi 4 călătorii în Rusia şi statele baltice căreia i-am ridicat cortul în miezul nopţii după ce bătrâna doamna crescuse si-i intrase în cort, iar ea dimineaţa privind răsăritul zice: “Pentru asta am şi uitat prin ce-am trecut azi-noapte.” Despre austriaca, care a padelat doua săptămâni de când am intrat eu, deci nu ştiu de unde s-a lăsat pe apă, cu mâna în gips. E adevărat că în canoe de dublu, cu şotul ei, dar ce dracu, despre ce vorbim? Despre Paul şi Ştefan din Jurilovca care m-au primit cu toate că mă vedeau pentru prima dată, m-au cazat la ei mi-au luat caiacul în păstrare, Paul m-a ajutat cu telefon şi internet, al meu luase apă. Mulţi colegi îi ştiu, sunt voluntari pentru multe acţiuni în deltă. Ştefan despre căsuţa lui din Jurilovca: “La un moment dat am zis că ce fain ar fi să nu mai trebuiască să plec de la mare.” Dezarmant de simplu, nu? E despre faptul că e poate cel mai ieftin mod de a petrece un concediu activ, într-un cadru organizat, şi a vedea o bună parte din Europa. Pentru cei ce gustă genul. Taxa pentru tot TID-ul e undeva sub 250 euro. Drumul până în Germania cu vreo maşină de ocazie sau microbuz. În rest pe mâncare nu ai cum să cheltuieşti mai mult decât ai cheltui acasă, cam peste tot e o masă de seara din partea organizatorilor. E uşor, e greu? Nu ştiu, totul e relativ, e percepţia ta despre ce înseamnă. E spartan, în multe locuri te speli cu apă rece, unul sau doua WC-uri, se stă la coadă. Dar foarte mulţi străini au considerat cel mai fain loc de campare cel de la Dunăreni. O parte au campat pe o insulă nisipoasă pe plajă. Locul de campare oficial cu plopi umbroşi şi foarte curat. La 2-300 metri una de alta. Fără WC. Fără apă curentă. Dar cu o primire spectaculoasă din partea primăriei. Circula şi un fel de glumă: de mult nu am mai mâncat ciorbă de peşte cu peşte. La Dunăreni da. Celor ce zic că e greu, îi invit să se uite pe poze câţi oameni peste 60, 70 de ani, oameni cu copii. Îl salut pe Lazslo din Ungaria, într-o canoe cu doi copii de 11-13 ani a făcut călătoria. Nu a fost singurul cu copiii din dotare. Pe cei ce cred că e foarte uşor îi invit să facă 3 zile de 50 de km de padelat cu strâns şi aşternut tabăra, dacă se poate şi una cu vânt din faţă. Ce pot să vă zic e că eu nu am avut nici o zi în care să fi vrut sa fiu altundeva decât acolo. Sau să mă întreb ce dracu caut eu acolo. Nu am avut motiv de ceartă cu nimeni cele 40 zile în care am fost plecat. Unii străini m-au întrebat de ce sunt aşa de puţini români la TID, e vorba de bucata sârbească şi bulgărească, având în vedere că de partea cealaltă e graniţa cu România. Bulgari, la un moment dat erau vreo 40, pe bucata bulgărească. Am ocolit răspunsul. Nu am ştiut ce să răspund. Nu despre TID, despre dat în bărci în general. Pentru mulţi români poveştile despre concediu încep astfel: să-mi bag să zicem picioarele, m-am îngrăşat 2 kile în concediu, la 11 când mă trezeam ăia deja schimbau platourile de mic dejun cu alea de prânz, da’ când ăia nu erau acolo, sau nu se uitau, puteai să iei să duci şi în cameră…. Niciodată nu am înţeles de ce să duci în cameră dacă e cât vrei acolo, dar deoarece nu am fost niciodată la un all-inclusiv probabil ceva îmi scapă. Ştiu că nu e cazul celor ce navighează pe acest forum. Ştiu de asemenea că nu e cazul celor mai mulţi dintre cei ce îmi sunt prieteni pe Facebook, în nici un caz celor din grupurile la care m-am abonat cu voia mea. Dar suntem puţini ca număr pentru a fi măcar un segment reprezentativ. Şi aici mă refer la toţi cei ce padelează, aleargă, biciclesc, fac drumeţii, înoată, iubesc să doarmă sub cerul liber, lângă un foc, aşteaptă evadarea dintre betoane ca înecatul gura de aer ce trebuie să-i facă plămânul sa explodeze, cei care ne salutăm pe apă, în pădure, pe şosea sau unde ne întâlnim fără să ne cunoaştem, dar recunoscându-ne. Atât cei ce cutreieră la pas cu aparatul la gât cat şi cei ce pun cortul după o zi în care de câteva ori corpul a zis “stop, nu mai pot”, dar mintea a zis “hai, doar până la copacul ăla, mai un pic, până la deal, hai să coborâm şi valea asta, se vede podul, hai că poţi”. Cei care nu putem renunţa, pentru că a nu renunţa e un mod de viaţă pentru noi. Asta înseamnă a trai pentru noi. Am primit o mulţime de like-uri pentru poze. Dar aş fi bucuros să mă întrebaţi, să vreţi să încercaţi, să văd că interesul nu e doar la nivel de conversaţie Facebook. E o altă lume. Care te aşteaptă. Poate exagerez când spun că dacă nu o cunoşti eşti mai sărac sufleteşte. Am găsit-o fără să ştiu că o caut, fără să ştiu ce caut, dar căutând ceva. Şi cam asta este.

Sursă foto: Facebook.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Follow-up și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s