Cu caiacul pe Dunăre la 1891, de la Pădurea Neagră la Marea Neagră – Prima parte

Francis Davis Millet a fost un pictor, sculptor şi poet american născut la 3 Noiembrie 1848 şi a murit la 15 Aprilie 1912 pe Titanic, odată cu scufundarea acestuia.
În 1891, Millet împreună cu Alfred William Parsons, un pictor de origine britanică şi un al treilea personaj al cărui nume şi origine sunt necunoscute, au pornit într-o expediţie cu caiacele pe Dunăre, pentru prima dată în istorie, din munţii Pădurea Neagră până la Marea Neagră.
Cartea se numeşte “The Danube From The Black Forest To The Black Sea”, a fost publicată în anul 1893 şi se găseşte online în diverse formate electronice.

Am încercat o traducere începând cu Capitolul XIII când aceştia se apropie de teritoriul actualei Românii. De menţionat că la vremea aceea harta Europei de Est arăta cam aşa.

Harta Europei de Est la 1891

Harta Europei de Est la 1891

Capitolul XIII

De la înălţimile Belgradului am văzut vârfurile albastre ale munţilor departe către sud – pintenii măreţului lanţ Carpatic – şi după un traseu sinuos prin câmpia maghiară, aşteptam cu nerăbdare să ajungem în peisajul accidentat de care aveam să ne bucurăm în curând ca o schimbare de orizont. Nu am găsit pe hartă niciun oraş important între graniţa sârbească şi Orşova (malul românesc al Dunării începea aici pe vremea aceea), la Porţile de Fier; şi pentru că nu eram dornici de linişte după atâtea zile de încântare şi noutăţi în materie de costumaţii, am observat cu satisfacţie, pe măsură ce înaintam, că malul plat al Ungariei sau dealurile joase de pe celălalt mal nu ne ofereau nicio tentaţie în a trage la mal. Aveam încă îndoieli cu privire la felul în care vom fi primiţi în satele sârbeşti, Belgradul fiind singurul loc din Serbia pe care l-am vizitat şi nu puteam judeca din experienţa din capitală ce s-ar putea întâmpla dacă am trage la mal într-o localitate oarecare. Auzisem o mulţime de istorisiri în legătură cu dificultăţile călătorilor străini în zone îndepărtate din Serbia, motiv pentru care ne dotasem cu paşapoarte bine traduse în mai multe limbi. Şi pentru că nu am avut ocazia să le arătăm în Belgrad, începusem să avem îndoieli cu privire la utilitatea acestora motiv pentru care deja ne gândeam să tragem la mal într-un sat sârbesc numai pentru a testa această idee. Dar, înainte de a găsi un loc favorabil pentru a trage la mal, am zărit în faţa noastră la mare distanţă, cam în jurul prânzului în ziua de după ce am trecut graniţa, ceva ce părea o curioasă înşiruire de clădiri pe malul sârbesc parcă întinzându-se în Dunăre, ca pilonii unui uriaş pod feroviar.

Castelul de la Smederevo

Castelul de la Smederevo

Castelul de la Smederevo în prezent

Castelul de la Smederevo în prezent

La început am crezut că este un miraj, fenomen care ne înșelase de multe ori până atunci prin distorsionarea formelor și exagerarea înălțimilor, dar pe măsură ce padelam împotriva vântului am văzut în curând o colecție solidă de forme arhitecturale. Dar, numai atunci când ne-am apropiat la mai puțin de o milă de oraș am realizat că ceea ce noi credeam a fi o construcție modernă, erau de fapt turnurile înalte și zidurile unei mărețe citadele medievale de la Semendria (actual Smederevo în sârbă), ridicându-se cu o demnitate antică chiar din apele Dunării, parcă umbrind prin imensitatea lor micul oraș așezat la poalele acestei mari fortărețe.

În ultimii ani Semendria a căpătat o importanță comercială devenind un port cerealier şi atunci cand am intrat în oraş străzile înguste erau blocate de sute de care trase de boi, toate așteptându-și rândul la cântarele publice, unde greutatea grânelor era garantată de ofițerii orașului înainte de a fi încărcate. Printre o mulțime pestriță de sârbi cu barbare căciuli de blană, eșarfe roșii, sandale de piele și cele mai aspre articole de îmbrăcăminte țesute în casă, ne-am croit drum către fortăreață. Zidurile uriașe închid o suprafață triunghiulară de aproximativ 10 – 12 acri ocupând întreaga parte dintre râul Jessava și Dunăre. Clădirea în formă triunghiulară dintre cele două râuri este o citadelă fortifiată construită în 1432 de către despotul George Brankovich. Este încă păstrată în condiții excelente. Într-adevăr, zidurile și cele 23 de turnuri pătrate arată câteva semne remarcabile de descompunere, însă, cu excepția distrugerii integrale a platformelor de lemn, sunt aproape în stadiul în care au fost construite. Ici, colo inscripții or fragmente ale unor statui construite în ziduri datează importanța orașului încă de pe vremea ocupației romane, pe când așezarea era fără îndoială una dintre cetățile importante de-a lungul fluviului.

Barăcile garnizoanei sârbe arătau mai degrabă a colibe în comparație cu turnurile imense și zidurile înalte ale structurii medievale. Din vârful unuia dintre turnuri am avut o panoramă de o frumusețe variată, întinzându-se de la înălțimile Belgradului până la lanțul Carpatic, ce se zărește încețoșat dincolo de întinderea scânteietoare a Dunării ce se desparte în multe brațe formând numeroase insule și, la fel ca mai sus printre munții Baden, se oprește parcă adăugând volum și forță pentru a străpunge marele defileu ce descompune masa zimțată de munți pentru următoarele aproximativ 50 de mile, înainte de a-și relua cursul domol.

La plecarea din Semendria șeful poliției a fost și el printre cei care s-au strâns să ne vadă cum plecăm și astfel ne-am gândit că e momentul să verificăm dacă pașapoartele noastre vor fi onorate. Le-am întins oficialului, modest pentru început, dar el nici nu a vrut să-și arunce ochii pe ele. „Dar sunt pașapoartele noastre,” am spus noi. „Ne-au costat o grămadă de bani și timp și dacă niciun oficial nu se uită la ele le-am făcut de prisos și-apoi nu sunt valabile decât un an!” Dar el a refuzat în continuare cu tărie că nu vrea să aibă de-aface în niciun fel cu ele, deși noi insistam cu îndârjire. Am plecat gata să credem în spusele unui glumeț prieten din Budapesta care ne spusese că oricine poate călători de la un capăt la altul al Dunării fără a avea nevoie de un pașaport ci mai repede oferind o masă la un restaurant bun care ar satisface orice oficial mai bine decât orice pergament semnat și parafat.

La Baziaș, pe partea maghiară a râului, punctul terminus al căii ferate ce vine de la Timișoara și unde de obicei turistul ia un vas cu aburi pentru a călători prin defileul Kasan (Cazane) și Porțile de Fier, nu este mai nimic interesant pe mal cu excepția unui restaurant al căilor ferate însă peisajul este grandios.

Castelul Rama

Castelul Rama

Dealurile acoperă integral cursul fluviului în timp ce călătorul se apropie din amonte și ruinele fine ale Castelului Rama, pe partea sârbească, par a fi situate pe malul unui mare lac și mărginit la sud de munții uriași, deschizându-se apoi după câteva mile din nou în alt lac care și el are orizontul sudic format dintr-un lanț de munți aparent de netrecut – de această dată adevărații Carpați.

De îndată ce am traversat fluviul dinspre Rama către grupul de case de pe malul apei la Baziaș, am obsevat că micul sătuc, pipernicit și neînsemnat pe lângă dealurile ca niște turnuri de de-asupra sa, era frumos împodobit tot cu steaguri. Pe măsură ce ne-am apropiat am distins în apropierea malului o ambarcațiune joasă gri cum nu mai văzusem până aici. S-a dovedit a fi o navă militară austriacă și motivul împodobirii locului era aniversarea zilei de naștere a împăratului Francis Joseph. În timp ce pluteam către nava militară am arborat și noi toate steagurile din dotare și în timp ce ne apropiam cu toată demnitatea eram întâmpinați cu zgomotele puternice ale dopurilor sticlelor de șampanie ce erau îndreptate către noi. Ne-am predat necondiționat și am schimbat cărți de vizită cu un grup de ofițeri care sărbătoreau ziua împăratului pe punte.

Am considerat captivitatea noastră atât de puțin deranjantă încât am hotărât să o prelungim până când poziția soarelui pe cer ne-a anunțat că trebuie să plecăm mai departe dacă doream să intrăm în defileu înainte de a se întuneca.

Graba noastră de a pleca era motivată de ambiția de a începe lupta cu fluviul la așa-zisele cataracte. Aceste obstrucții ne-au fost descrise de prieteni care au parcurs traseul în ambarcațiuni cu aburi ca fiind extrem de periculoase și, pe măsură ce ne apropiam de munți, toți oamenii fluviului cu care am discutat ne-au avertizat cu privire la pericolele curentului de mai jos și în niciun caz să nu ne aventurăm să trecem prin pasajul cu rapide (Explicaţia din DEX spune: rapid – substantiv neutru – Canal cu pantă mai mare decât panta critică și care racordează două tronsoane ale unui curs de apă situate la înălțimi diferite) fără o navă pilot din zonă. Chiar și noii noștri prieteni de pe nava militară, care de-abia trecuseră prin respectivul pasaj, ne-au prevenit să nu parcurgem partea cu rapidele în caiacele noastre și au depus eforturi în a ne arăta punctele periculoase pe hărțile lor.

Bineînțeles, cu cât auzeam mai multe despre aceste terori ale navigației cu atât deveneam mai nerăbdători să le descoperim și, cum nu doream să terminăm prematur călătoria noastră prin pierderea caiacelor, de asemenea nici nu intenționam să acceptăm declarațiile nimănui cu privire la respectivele pericole deoarece acestea erau relative. Ultimele cuvinte adresate nouă de către sfătuitorii noștri navali, în timp ce ne îndepărtam cu regret, au fost să ne asigurăm că vom lua o navă pilot la Drenkova, ultima oprire a navelor cu aburi înainte de rapide.

De la mare distanţă, chiar de mai jos de Baziaş, întregul orizont către sud şi est pare a fi format din ziduri solide şi stâncoase vizibile cu ochiul liber. Pentru aproximativ 20 de mile fluviul se desfăşoară printr-o plăcută vale, se desparte în jurul unei insule apoi se îndreaptă direct către bariera uriaşă, care se extinde spre stânga şi dreapta atât cât se poate vedea în depărtare. Pe măsură ce padelam prin curentul liniştit am trecut de oraşul sârbesc Grădişte apropiindu-ne din ce în ce mai mult de masa de piscuri colţuroase tăiate drept către cer şi deveneam din ce în ce mai nerăbdători să descoperim cursul fluviului prin lanţul muntos şi inconştient creşteam ritmul în care padelam de parcă am fi fost într-un concurs. Deodată, imediat ce am trecut de capătul insulei mari, panorama s-a deschis larg către est ca o cortină uriaşă şi fluviul, alunecând prin jurul unei stânci din mijlocul curentului, se vedea plonjând cu o viteză accelerată direct printr-o despicătură îngustă între zidurile înalte şi dispărând în adâncimile defileului. Păzind intrarea în defileu, ruinele Castelului de la Golubáç, de pe malul sârbesc, îşi îngrămădeşte turnurile înalte pe un pinten aplecat cu îndrăzneală deasupra râului şi umbreşte o mică dar plăcută pajişte verde în apropierea apei.

Castelul de la Golubáç

Castelul de la Golubáç

Fundaţiile Castelului de la Golubáç se spune că sunt de origine romană şi se spune că Elena, Împărăteasa Greciei, a fost închisă aici, dar ruinele vizibile acum sunt ale fortăreţei construite de Maria Tereza la mijlocul secolului trecut.

De-a lungul malului maghiar faimoasa şosea a Contelui Széchényi, pornind din oraşul Moldova (Actuala Moldova Veche din judeţul Caraş-Severin) până la Orşova, la frontiera cu România, arată liniile drepte ale tăieturilor în stâncă situate la doar caţiva metri de-asupra apei. Stâncile netezi şi perpendiculare sunt perforate de numeroase caverne, despre una dintre ele spunându-se că este originea tuturor roiurilor de muşte vicioase ce persecută turmele de bovine pe timpul verii. O legendă locală atribuie originea acestor muşte cadavrului dragonului ucis de Sf. Gheorghe.

Pajiştea verde de sub Golubáç ne invita să o folosim ca pe un plăcut loc de campare, pentru că seara se apropia cu paşi repezi pe măsură ce noi terminam desenele şi eram dispuşi să părăsim locul încântător. Dar unul dintre colegi, nerezistând impulsului de a penetra întunecatul defileu s-a lăsat în voia curentului. Întregul cer avea nuanţa roşului de cupru a apusului când ne-am pornit în căutarea sa. Fluviul se răsucea şi se repezea şi se lupta cu padelele noastre în timp ce noi pluteam în adâncul amurgului. Din când în când câte un anafor mare ne arunca în afara traseului nostru facând uşoarele noastre caiace să se mişte într-un mod cu totul neplăcut şi perturbant. Am mers mai departe, fără posibilitatea de a mai ne uita pe hartă şi fără nicio idee unde am putea întâlni periculoasele rapide şi vârtejuri din calea noastră. Am trecut pe lângă câteva focuri mici de tabără aproape de nivelul apei, folosind fluierele în mod repetat şi chiar când ajunsesem la concluzia că am trecut de locul unde colegul nostru trăsese la mal, din întuneric am primit răspunsul mult aşteptat şi în curând am campat.

Ţărancă româncă

Ţărancă româncă

Cântecul de jale al unei ţărănci, torcând dintr-o furcă, în timp ce mergea foşnind prin lanul de porumb din spatele locului nostru de campare, ne-a trezit cu mult înainte să treacă efectul celor 60 de mile padelate cu o zi înainte; şi dornici de a fi din nou printe vârtejuri, am mâncat un mic-dejun în grabă şi eram gata de a pleca mai departe către micul port din Drenkova, de unde ni se spusese să luăm o ambarcaţiune pilot. Înainte de a pleca am verificat cu o mai mare atenţie caiacele noastre, am testat padelele şi am pus la loc sigur în caiac toate lucrurile nefixate din jurul nostru. Deşi nu ne propusesem să ne umilim prin angajarea unei nave pilot prin pasajul cu rapide, ne-am gândit că ar fi bine să ne informăm cu atenţie înainte şi să găsim cel mai bun traseu, astfel am tras la mal la Drenkova şi am consultat agentul companiei vaselor cu aburi de acolo. Din păcate nu ne-a putut oferi prea multe informaţii utile, dar ne-a oferit o navă pilot şi ne-a sfătuit încă o dată să nu încercăm să trecem pasajul respectiv neînsoţiţi. Dar imaginea cu navele cu aburi trăgând după ele barje încărcate împotriva curentului erau pentru noi dovada satisfăcătoare a naturii obstrucţiilor şi, puţin impacientaţi de întârziere, am plecat, urmaţi de repetate şi confuze instrucţiuni. Din experienţa noastră îndelungată de pe Dunăre, am ajuns la concluzia că în general este un fluviu “manierat” şi oarecum regulat, care putea fi înţeles uşor şi al cărui curent nu ar pune în pericol nicio ambarcaţiune pe şenalul navigabil. Eram mult prea nerăbdători atunci, să analizăm cum ar putea fluviul cu adevărat să facă navigarea dificilă sau chiar periculoasă şi-apoi, în afară de asta nu am testat niciodată înainte caiacele noastre decât în apele agitate de dinainte de furtună, eram gata să ne asumăm riscul de a afla cum se comportă în curentul derutant şi valurile unei rapide adevărate.

Mai jos de Drenkova, Dunărea se îndreaptă către sud printr-o curbă şi apoi trasează prima linie nervoasă printre marginile de stânci abrupte din partea sârbească şi înălţimile stâncoase şi împădurite de pe celălalt mal. Nivelul apelor era apoape de cel mediu general în ziua când am trecut noi şi nu se vedeau stânci ieşind din apă. Un vânt frontal puternic tulbura fluviul atât de tare încât ne era imposibil să ne dăm seama unde era curentul mai puternic, nici să vedem unde sunt rapidele până nu ne aflam deja în ele. Pentru a face totul şi mai dificil, mai multe nave cu aburi trăgeau încărcături împotriva curentului, iar apa din zbaturile lor, de evitat cu orice preţ, creşteau în intensitate turbulenţa apei. Nu aveam altceva de făcut decât să ne stabilim propriul traseu destul de departe de navele cu zbaturi, pe cât posibil şi totuşi cât mai aproape de şenalul navigabil şi să evităm vârtejurile, care constituiau cel mai mare pericol, aşa cum ni se spusese.

Între ciocan şi nicovală nu este uşor, dar am continuat să padelăm în mod constant înainte, înfruntând valurile şi plonjând de fiecare dată cu viteză mare. Deodată, între două dintre caiace a apărut un vârtej uriaş şi cu o mişcare rotativă ameţitoare părea că se grăbeşte vicios în urmărirea caiacului de dinainte. Niciodată nu au fost folosite padelele cu mai mare vigoare sau îndemânare şi astfel delicatele ambarcaţiuni au alunecat graţios pe exteriorul vârtejului, în siguranţă, iar între timp vârtejul s-a închis pierzându-şi din putere. Dunărea ne-a arătat ce ar putea face dacă nu o iei în serios.

O a doua rapidă a urmat celei dintâi, nu foarte departe, la capătul unei porţiuni mai late imprejurată de munţi înalţi şi deşi nu observasem o creştere semnificativă a curentului, am auzit în curând vuietul rapidelor Greben – cea mai lungă şi mai dificilă parte navigabilă mai în amonte de cea de la Porţile de Fier. De îndată ce ne-am apropiat am zărit o linie de apă înspumată dintr-un mal in celălalt, aparent fără nicio întrerupere. Ne apropiam cu viteză de acest prag din valuri, unde jeturi scânteietoare de apă erau aruncate sus în aer, când din fericire am zărit o navă trecând în apropiere de malul sârbesc şi am padelat rapid în acea direcţie pentru a găsi şenalul, unde şansele să întâlnim temutele anafoare erau mai reduse. Înainte de avea destul timp să decidem care ar fi cel mai bun loc de a trece printre stânci eram deja în mijlocul unei porţiuni care rostogolea apa în toate direcţiile şi înainte de a ne trage sufletul din nou eram ca într-o piscină mai jos de imensa stâncă de la Greben, care, ieşind mult în largul fluviului îngustează mult canalul şi face curentul să curgă cu o rapiditate mare peste crestele zimţate ale stâncilor şi formează astfel un baraj natural pe fluviu în acest loc. În trecerea noastră antrenantă prin toate aceste valuri nu am luat o linguriţă de apă la bord deşi părţile superioare ale caiacelor noastre au fost spălate în continuu. Pe măsură ce înaintam căpătam şi mai multă încredere în ambarcaţiunile noastre astfel că ne avântam cu îndrăzneală prin cele mai aspre valuri, împinşi de entuziasmul pentru sportul neobişnuit şi plini de emoţia aventurii noastre. Caiacele săreau pur şi simplu din creastă în creastă şi de multe ori nu reuşeam să ne vedem unul pe celălalt din cauza apei pulverizate în toate direcţiile. După câteva reprize intense de padelat din greu am tras la mal respirând din greu într-un loc unde un grup de ingineri erau cantonaţi într-un proiect internaţional de îmbunătăţire a navigaţiei pe Dunăre.

Finalul capitolului XIII. Am păstrat toate imaginile originale din carte care nu sunt altceva decât nişte schiţe desenate de cei doi aventurieri, Millet şi Parsons.

Pe măsură ce voi traduce şi în funcţie şi de feedback-ul primit de la voi, voi posta şi următoarele capitole până la sfârşitul cărţii. Sper să vă fi captivat şi pe voi la fel ca pe mine. Trebuie luat în considerare faptul că această carte a fost scrisă în anul 1891 de către un american. Limbajul folosit este nu unul tocmai uşor.

Costin IATAN
TID România

Publicat în Expeditii | 10 comentarii

Heading to Bora

In the following month Lucian will be heading to one of the hardest and most dangerous part of his journey: Croatia. Here, because of the landscape and geography, he will most likely meet very strong winds, according to Wikipedia up to 220 kilometers per hour. Please see Bora on Wikipedia.

After posting this information, Lucian has been advised publicly by a few of his Facebook followers that maybe it’s time for him to finish his expedition earlier than planned. This is Lucian’s reply:

“… If everybody would have stopped when it was getting hard or dangerous, we would have been one thousand years back now. If Magellan would have took a break and contemplated on how hazardous and crazy was his journey, maybe we would have learned in school now that the Earth is flat.

When we were kids, our heroes were ready to give up their lives for an idea. Where is that spirit now? And when did it go away? We replaced everything with invincible Supermen that fight for us while we sit comfortable on our couches and we only enjoy? The great events in our lives has become a fishing week-end or making a barbecue next to the road? This is not what we dreamed of and it’s not the life that we wanted to live.
On our childhood we were passionate about our great discoverers, about their difficult quests, and about their strong will and character to achieve something. Think about the North Pole. And now what do we do? If someone tries to bring back to life this spirit, we call him fool or selfish?

I will not stop and I will not use the ferry to cross to Italy. I told this to everybody. I am tired and my shoulders hurts, I’m 50 year old, otherwise I would have crossed to Italy by now, but paddling in my kayak. Even from the beginning I was aware of the risks I have to take, but I always thought when there’s a will, there’s a way. This doesn’t mean it will be easy. Perhaps, sacrifices will need to be made. … Have you ever thought what it means after four months of loneliness to be invited in someone’s home for a couple of days for recovering? Pure gold! It happened to me a few times. But I had to refuse because I had no peace.
Probably if I stop now, many people will say I am doing the right thing, but deep inside they will be disappointed. … I taught my daughter, Catrina that fear only exists to be defied. No, I am not afraid to go further but I have run out of funds needed to properly feed myself. For what’s next, I need strength to calculate accurately every step I take, to plan very well the next day and fight with the winds. Without the necessary calories my chances are visibly reduced. Or even close to zero without funding.

When I get back home I will write a book. All these hard times I had, hopefully will stimulate the imagination of the children, and they will know that even if we live in a superficial world, the adventure still exists, that the spirit of great adventurers are still inside them and a strong character will always get the job done.
When there’s a will, there’s always a way!”

Lucian Ionescu

You can help Lucian by donating on his PayPal account to lcnionescu@gmail.com
5, 10, 20 euros or how ever much you feel you can help with. Any amount will be highly appreciated and will help Lucian complete his journey. He deserves this!

Previous article here: http://wp.me/pU5X9-rx

Entire story on Facebook here: https://www.facebook.com/FromGiurgiutoVenice

Costin IATAN
TID România

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

On a 5000 km kayaking expedition, from Giurgiu to Venice…

Dear friends,

Not every day we meet great, inspiring people, willing to turn their dreams into reality.

Lucian Ionescu is one of these people, a man with great stories to tell. An enthusiastic kayaker, he is one of the first Romanians that participated to Tour International Danubien in 2008, completing the Romanian stage, from Calarasi to Sf. Gheorghe. He is 50 years old, married and he has a 12 years old daughter.

On the 7th of May 2013 Lucian left on a 5000 km solitary kayaking expedition from Giurgiu in Romania (km. 490 on the Danube river) planning to reach the beautiful city of Venice in Italy at the beginning of December. Just him and his own handcrafted kayak, trying to achieve something never tried before.

After 25 days in Romania, 15 days in Bulgaria, 22 days in Turkey, 68 days in Greece and 11 days in Albania, after more than 3000 km of paddling on the river Danube, Black Sea, Sea of Marmara, Aegean, Ionian and Adriatic Sea, Lucian is still in Albania. 

Lucian Ionescu in GreeceLucian has started this expedition on his own, without any major sponsor, just with some help from friends and family. He is not a rich man, by far. He has now around 1200 km more to go to fulfil his dream and reach Venice in Italy, where he expects to arrive sometime in December this year. After finishing his expedition Lucian intends to write a book about his journey and he has a lot to tell.

Unfortunately his financial resources, limited from the start, have come close to an end during the last couple of days. He is now in the situation where he needs our help.

This message is addressed to all my friends and to all the kayakers around the world, who ever dared to dream to an expedition like this for once in their lives.

We NEED and MUST support Lucian to finish this extraordinary expedition, an amazing journey and a beautiful example of human courage and determination.

Please make a donation on PayPal to his address: lcnionescu@gmail.com

5, 10, 20 euros or how ever much you feel you can help with. Any amount will be highly appreciated and will help Lucian complete his journey. Maybe it’s not much for us but if we are many, the right amount of money will be raised. He needs around 1500 euros to be able to finish.
It is not difficult. With a few clicks, in less than one minute, you’re done. 

After 140 days of paddling, leaving behind 3000 kilometers, Lucian is getting close to achieve something really extraordinary. You can be a part of this journey, as your help can make his dream come true.

You can find hundreds of pictures and stories from his amazing journey at https://www.facebook.com/FromGiurgiutoVenice/

Thank you for your time,

Costin Iatan
TID România

577312_307763939362489_1505099598_n 970233_266177830187767_1214448144_n 600544_267772446694972_1499302527_n 559333_306472559491627_863423327_n 1017041_310163459122537_1882147065_n 935953_311193625686187_1784683621_n

Albania

Entire photo gallery

Publicat în Expeditii | Lasă un comentariu

Hai cu noi la curăţenie pe Neajlov

Foto by Dan Baciu

Foto by Dan Baciu

Dragi prieteni, vă mulţumim pentru interesul acordat proiectului nostru de ecologizare a râului Neajlov. Din păcate, din lipsă de voluntari, tura noastră s-a amânat până la un moment când vom fi în stare să migrăm din modul virtual în cel real.

TID România, cu sprijinul Macri Studio, vă invită la curăţenia de toamnă pe Neajlov sâmbătă 14 Septembrie 2013. Punem la dispoziţie cele 3 canoe din dotare pentru strângerea deşeurilor. De asemenea punem la dispoziţie 6 locuri în caiacele noastre de dublu. Toţi posesorii de ambarcaţiuni, caiace şi canoe, sunt bine veniţi.

Întâlnirea va fi sâmbătă ora 8:00 la podul de la Călugăreni în faţa Primăriei. De aici vom transporta împreună maşinile la punctul final de la Comana (Foişor) după care vom reveni la punctul de start, pod Călugăreni, şi vom trece la treabă. Deşeurile vor fi adunate de toţi participanţii şi colectate apoi în canoele noastre. Vom avea pe parcurs 5 – 6 locuri de descărcare pe mal cu ajutorul municipalităţilor din Călugăreni şi Comana.
Menţionăm că acţiunea va fi una voluntară. Veţi avea nevoie de alimente şi apă potabilă pentru întreaga zi dar şi mănuşi pentru colectarea deşeurilor.
Dacă totul va ieşi bine şi vremea ne va lăsa în toamna aceasta, intenţionăm să repetăm acţiunea şi pe traseul Foişor Comana – Balta Comana şi Singureni – Călugăreni.
Trebuie meţionat faptul că în acest proiect avem sprijinul primăriilor din Călugăreni şi Comana cărora le mulţumim anticipat.

Aşteptăm înscrierile voastre pe adresa noastră de mail as.tid.romania@gmail.com.

Vom reveni cu detalii ulterioare joi 12 Septembrie pe adresele de mail ale celor înscrişi la tura Eco-Neajlov.

Vă aşteptăm cu drag!

Echipa TID România

Publicat în Evenimente | Lasă un comentariu

Numaratoarea inversa a inceput inca o data

Duminică 25 August 2013 ora 9:00, cei 55 de participanți ai ”Tour International Danubien 2013” din Australia, Olanda, Germania, Austria, Ungaria, Serbia, Bulgaria și Polonia vor intra în România prin punctul de trecere frontieră dintre Silistra (BULGARIA) și Chiciu-Călărași, (ROMÂNIA). De aici ne alăturăm și noi, TID România, și timp de 12 zile vom fi încă o dată gazda celui mai lung și mai vechi turneu de caiac, canoe și canotaj din lume.

Programul complet pe partea română este următorul:
Data – Ziua – Localitatea – km pe Dunăre – mal – km parcursi
25.08. – Duminică – DUNĂRENI – km 329 – (D) – 46km/zi
26.08. – Luni – SEIMENI – km 289 – (D) – 40km/zi
27.08. – Marţi – HÂRŞOVA – km 250 – (D) – 39km/zi
28.08. – Miercuri – STĂNCUŢA – km 219 – (S) – 31km/zi
29.08. – Joi – BRAILA – km 170 – (S) – 49km/zi
30.08. – Vineri – LUNCAVIŢA – m 62 (Atenţie! Mile nautice) – (D) – 53km/zi
31.08. – Sâmbătă – TULCEA – m 38 (Atentie! Mile nautice) – (S) – 44km/zi
Rowmania FEST 2013 – Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle
01.09. – Duminică – TULCEA – m 38 (Atentie! Mile nautice) – (S) – zi de odihnă
Rowmania FEST 2013 – Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle
02.09. – Luni – MURIGHIOL – km 64 – (D) – 54/37*km/zi
03.09. – Marţi – SF. GHEORGHE – km 4 – (S) – 60/44*km/zi
04.09. – Miercuri – INSULA SACALIN/MAREA NEAGRĂ – 8km/zi
04.09. – Miercuri seara – Petrecerea de închidere oficială TID 2012 la Sf. Gheorghe
05.09. – Joi – ora 7:00 – Plecarea cu vaporul înapoi către Tulcea
* – traseul scurt pe canalele care taie meandrele. 

Ahoy!!

Publicat în Evenimente | Lasă un comentariu

Loc de campare modificat Seimeni -> Dunărea

Datorită nivelului scăzut al apelor Dunării, anul trecut am avut probleme cu accesul la locul de campare de la Seimeni. Din păcate și anul acesta cotele apelor Dunării sunt situate la același nivel scăzut. Tocmai de aceea suntem nevoiți să mutăm locul de campare de la Seimeni 3 km mai jos, de la km. 289 la km. 286 în apropierea localității Dunărea.

Noul loc de campare Seimeni - Dunărea

Publicat în Utile | Lasă un comentariu

Invitație din partea Primăriei Luncavița

Preluăm scrisoarea deschisă adresată de Domnul Ștefan Ilie, Primar al comunei Luncavița, colegilor săi din administrațiile locale. Așteptăm în viitor un sprijin similar și din partea celorlalte municipalități din traseul TID-ului. Mulțumim frumos încă o dată Domnule Primar!

”Stimați colegi, aleși locali,

În acest an Turneul Internațional Dunărea (TID) va ajunge la Luncavița pe 30 august. (Detalii: https://tidromania.ro/program/ )

Pentru a continua frumoasa și inedita experiență de anul trecut, când împreună cu Primarul Comunei Jurilovca, Eugen ION, am parcurs și noi o etapă TID, de la Luncavița la Tulcea,  în barca Asociației Prodezvoltare Jurilovca, condusă de prietenul Paul CONDRAT, vâslind pentru colectivitățile noastre, vă invit să fim în acest an mult mai mulți! (https://tidromania.ro/2012/12/27/tid-2012-la-luncavita/) , (http://www.obiectivtulcea.ro/jurnal-de-bord-de-la-turneul-international-dunarea-la-luncavita-la-festivalul-international-al-barcilor-cu-vasle.html)

Așadar, vă rog să acceptați provocarea mea, ca pe 31 august, foarte de dimineață (orele 5:30-6:00) să plecăm cât mai mulți aleși locali de la Luncavița (mila nautică 62) la Tulcea, în bărci cu vâsle, canoe, caiace, etc, pentru a parcurge împreună această antepenultimă etapă din acest atât de important turneu internațional, pentru a fi prezenți la Tulcea la Rowmania FEST 2013 – Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle, competiție organizată de marele nostru tulcean Ivan PATZAICHIN, multiplu campion olimpic, sportiv de o inestimabilă valoare mondială! (http://www.rowmania.ro/)

Aștept cu nerăbdare înscrierile dumneavoastră, iar celelalte detalii, privind ambarcațiunile, efortul sau discuțiile pe care le vom susține în bărci, le vom stabili ulterior!

 Ștefan ILIE

PREȘEDINTELE FILIALEI JUDEȚENE TULCEA A
ASOCIAȚIEI COMUNELOR DIN ROMÂNIA

PRIMARUL COMUNEI LUNCAVIȚA
JUDEȚUL TULCEA

tel/fax: 004/0240/541201
mobil: 004/0743026807
www.comunaluncavita.ro

5. IMG_1694 564664_379457392125796_2050024630_n 581364_385178621553673_1868098696_n 20120901_092650 IMG_1535 IMG_1553

Publicat în Utile | Lasă un comentariu

Cu caiacul de la Giurgiu la… Veneția în 7 luni

Asta și-a propus Lucian IONESCU ca proiect de vară-toamnă 2013. Titlul sună mai repede a articol de presă ieftină însă astăzi 8 Mai 2013 am stat de vorbă cu Lucian în portul Oltenița, unde a făcut o escală de aproape o oră, și omul este mai mult decât determinat să-și ducă proiectul la bun sfârșit.
Lucian IONESCU si caiacul său strip-built

Pe Lucian l-am cunoscut în anul 2008, fiind unul din cei patru participanți români la TID din anul acela. Este un tip solitar, așa cum spune și el. Dacă mă întrebați pe mine acesta este un lucru pozitiv pentru proiectul său. Și-a construit singur caiacul din lemn după o metodă mai rar folosită, cel putin pe meleagurile noastre, ”wood-strip”. Este o bijuterie în adevăratul sens al cuvântului iar atenția pentru detaliu a lui Lucian a fost dusă la extrem.

Călătoria lui a început Marți 7 Mai 2013 la Giurgiu, și dacă totul va merge conform planurilor sale, la începutul lunii Decembrie va fi la Veneția. El se bucură de sprijinul celor de la Hibiscus Sport care i-au furnizat o parte din echipamentul necesar expediției sale.

Pentru fotografii și relatări zilnice urmăriți pagina de Facebook a expediției: https://www.facebook.com/FromGiurgiutoVenice

Cu caiacul de la Giurgiu la Venetia

De la Giurgiu la Veneția

Numele meu este Lucian Ionescu, m-am născut în anul 1964 în București, unde locuiesc și în prezent. Sunt căsătorit și am o fetiță de 12 ani. În timpul liceului am făcut caiac de performanță, fără rezultate notabile, dar în mine a rămas o anumită pasiune pentru tot ce este legat de apă. Am redescoperit caiacul acum 7-8 ani. Am făcut ture pe râuri Argeș, Olt, Ialomița etc, pe Razelm și alte lacuri, pe Marea Neagră în România și Bulgaria. În 2008 am participat la Tour International Danubien, de la Călărași la Sf Gheorghe (aprox 450 km). Datorită autonomiei, vitezei de deplasare, implicit a distanței zilnice parcurse, a perspectivei diferite și a locațiilor unde se poate ajunge, acum percep caiacul nu numai ca pe un sport, ci mai degrabă ca pe o formă de turism.
Ideea unei ture în jurul Greciei mi-a venit acum aproape un an. După ce am luat în considerare mai multe variante, aceasta mi s-a părut perfectă: DE LA GIURGIU LA VENEȚIA.
Plecarea va fi pe 7 mai 2013 din Giurgiu. Voi merge pe Dunăre până la Sf Gheorghe. De acolo spre sud pe Marea Neagră, prin Bosfor, Marea Marmara, Dardanele către Marea Egee. Voi merge pe malul Turciei până la Marmaris. De acolo voi trece în Rodos, Grecia, mai departe Karpathos, sudul Cretei, Grecia continentală pe țărmul marii Ionice pana la granița cu Albania. Aici dacă vremea este bună pentru următoarele zile, voi încerca o traversare către Italia și urmând coasta voi merge pana la Vieste. La fel, dacă vremea este favorabilă, voi traversa Marea Adriatica către Lastovo, Croația. Dacă nu, voi urma țărmul Italiei până la Veneția. Altfel, din Grecia voi merge către nord, pe țărmul Albaniei, Muntenegrului și al Croației până la Umag. Aici voi traversa către Italia și voi merge pana la Veneția. Aici ar putea fi sfârșitul călătoriei. Dacă banii și timpul îmi permit, voi pleca cu bicicleta cu caiacul remorcat, în Linz, Austria. Acolo voi repune caiacul pe apă și voi urma Dunărea până la punctul de unde am plecat, adică Giurgiu.

Vom posta aici și pe pagina de Facebook a TID România detalii și fotografii din călătoria sa pe măsură ce le vom primi.
Să îi ținem pumnii lui Lucian, să ne vedem cu bine la sfârșitul expediției sale!

Costin IATAN
TID România

Lucian IONESCU la Oltenița Lucian IONESCU la Oltenița Lucian IONESCU la Oltenița Lucian IONESCU la Oltenița

Publicat în Expeditii | 6 comentarii

Hai cu noi pe Dunăre de 1 Mai!

A devenit deja o tradiție de acum tura noastră de 1 Mai pe Dunăre din fiecare an. Hai cu noi cu caiacul sau canoea pe Dunăre pentru două zile de liniște și pace cu natura. Nu este o tură pentru specialiști. Dacă știi să înoți și îți place să ieși outdoors cu prietenii sau cei apropiați atunci această tură este potrivită pentru tine. Nu ai nevoie de experiență în padelat. Vom parcurge lejer distanța dintre Giurgiu și Oltenița în două etape de câte aproximativ 30 km pe zi.

PopasPunem la dispoziția voastră 10 locuri în ambarcațiunile noastre, caiace de simplu, de dublu sau canoe echipate complet. Vei avea nevoie doar de echipamentul de campare.
În funcție de nivelul Dunării la momentul respectiv vom alege cel mai potrivit și mai sigur loc de campare, cunoscând foarte bine zona. Organizăm astfel de ture de câțiva ani buni și o facem cu mare pasiune. Va recomandăm să vă luați camerele foto. Vom fotografia pelicani, cormorani, egrete, rațe sălbatice și multe peisaje. Dunărea este magică!
Insulă pe Dunăre

Întâlnirea va fi Miercuri 1 Mai 2013 ora 7:00 la Oltenița, pe strada Mihai Bravu lângă sediul BCR. Ușor de ajuns. Oltenița este un oraș mic. Aici ne vom lăsa mașinile și ne vom urca în microbuzul închiriat special ce ne va duce la Giurgiu. Transportul participanților precum și a ambarcațiunilor acestora este inclus în taxa de participare.

Vom fi pe apă cel mai târziu la ora 9:00. Vom face câteva pauze pe timpul zilei pentru socializare și/sau câte o gustare. În jurul orei 16:00 vom ajunge la locul de campare unde încep activitățile bine împărțite pe fiecare participant. Vom strânge lemne pentru focul de tabără și ne vom instala corturile în timp ce borșul de pește fierbe mocnit la foc mic. În jurul orei 19:00 vom servi masa după care vom aprinde focul de tabără în sunet de chitară acustică (courtesy of Bogo The Magic Guitar Man). 

Firestarter...A doua zi, nu foarte de dimineață, după ce servim micul dejun și strângem corturile, pornim mai departe pentru etapa a doua a turei noastre până la Oltenița unde sperăm să ajungem cel mai târziu în jurul orei 17:00. Aici ne luăm mașinile și rămas bun până la următoarea întâlnire.

Ciorbiţa de peşteSunt asiguarate, conform tradiției, cina din prima seară ce va fi alcatuită din vestita ciorbă de pește a la Chef Teo și felul secundar, micul dejun de a doua zi, foarte bogat și diversificat gen bufet suedez și masa de prânz ce se pare că va fi o surpriză pe toate gusturile a bucătarului nostru. 

Veți avea nevoie printre altele de:
– hrană pentru prima zi de padelat, cu excepţia cinei care e asigurată;
– apă sau soluții alternative necesare hidratării pentru cele două zile;
– echipament de campare: cort, saltea izopren, sac de dormit, lanternă/frontală, etc;
– pelerină/jachetă de ploaie;
– cămăşi cu mânecă lungă şi pantaloni lungi, în culori deschise pentru protecţie împotriva soarelui pe timpul zilei;
– pălărie cu boruri cât mai largi şi ochelari de soare;
– cremă de protecţie solară;
– soluţie sau spray împotriva ţânţarilor pentru seara (IMPORTANT!);
– haine groase pentru seara (este posibil sa scadă temperatura în jurul valorii de 10-12 grade C);
– saci impermeabili pentru lucrurile personale. Este recomandat să aveţi haine uscate oricând la îndemână;
– saci pentru gunoi pentru locurile unde vom lua pauze şi pentru locul de campare.

Taxa de participare este de 120 de Lei pentru cei care vin cu ambarcațiunile lor și 170 de Lei pentru cei care doresc să închirieze un loc în ambarcațiunile noastre. Locurile sunt limitate.
În cazul în care vremea va fi potrivnică tura va fi amânată. Asta înseamnă ploi torențiale de lungă durată, furtună, vânt puternic sau orice alte condiții meteo ce ar putea periclita siguranța noastră.
Fiecare participant se va aproviziona singur cu suficientă apă potabilă pentru tot traseul.

Aveți aici câteva mărturii ale celor care au fost cu noi în anii precedenți:

Pe Dunăre de la Giurgiu la Oltenița – by rodiq.ro
De ce să mergi cu caiacul pe Dunăre – by olivian.ro
Cu Pelicanul pe Dunăre – by len.ro
Jurnalul unui începător – by Ana Cruceană

Pentru detalii și înscrieri așteptăm mailul vostru la costin.iatan@gmail.com.

Costin IATAN
TID România

Publicat în Ture | Lasă un comentariu

Regata Comemorativa Vitomir Dizdarevici – Amiral Kuk

Asociaţia Vâslaşilor Sârbi de la TID
Organizează a 14-a Regată Comemorativă Vitomir Dizdarevici–Amiral Kuk
de kaiac-canoe pe Drina şi Sava

Asociatia Vaslasilor Sarbi de la TID

„Asociaţia Vâslaşilor Sârbi de la TID” organizează, între 27.04 şi 05.05.2012, „A 14-a Regată Comemorativă Vitomir Dizdarević – Amiralul Kuk” pe râurile Drina şi Sava, de la Novo Gorazde la Bosut. Este o regată internaţională, de sport şi recreere, de turism şi de kaiac-canoe.
Numărul participanţilor este limitat la 70 de persoane, datorită spaţiilor de cazare şi având în vedere necesitatea de a se putea păstra un grup compact. Locurile de campare sunt în apropierea restaurantelor şi a unor magazine pentru aprovizionare. Dispun de apă rece şi toalete.
Drina este un râu frumos, rapid (6-10 km/h), cu apă rece şi verde. Pe Drina o să vâslim prin trei lacuri cu o lungime de aproximativ 100 km. Râul Sava este lent (3-4 km/h) şi lat (peste 250 metri).
Drina River
În anumite locuri (Visegrad, Perucac, Mali Zvornik, Pavlovic Ćuprija) este posibilă cazarea la hotel sau în pensiuni private.
Regata porneşte din Novo Gorazde – Republica Srpska (Bosnia şi Herţegovina) şi ajunge pe teritoriul Republicii Serbia înaintea barajului din Perucac. Apoi până la confluenţa cu Sava, Drina constituie linia de frontieră din care malul stâng aparţine Republicii Srpska (BiH), pe al cărei teritoriu este interzisă debarcarea fără procedurile vamale uzuale şi fără controlul paşapoartelor. Întrucât este necesară obţinerea autorizaţiilor de desfăşurare a turei, atât de la autorităţile sârbe, cât şi de la cele din Bosnia şi Herţegovina (Republica Srpska), participanţii sunt rugaţi să trimită organizatorilor cererea de participare conţinând datele personale, cel mai târziu cu 8 zile înainte de începerea turei. Taxa de participare este de 10 Euro (plătibili în dinari sârbeşti), iar această taxă acoperă cheltuielile legate de organizare şi pregătire.
Drina River
Asigurarea hranei este pe răspunderea individuală a participanţilor. Participanţii trebuie să dispună de cort, sac de dormit, pături, îmbrăcăminte adecvată (haine de ploaie, pălării), încălţăminte şi veste de salvare. Fiecare participant trebuie să dispună de un cărucior pentru transportul ambarcaţiunii proprii.
Organizatorul însoţeşte regata cu vehicul şi remorci pentru bărci. Este permisă însoţirea turei de către propriile autoturisme şi şoferii acestora.
Pentru a intra pe teritoriul Bosniei şi Herţegovinei cu propriul autoturism, este necesară cartea verde. Este posibil accesul la toate campingurile de pe rută cu autoturismele. Recomandăm ca în locul de campare de la Stari Brod, în caz de ploaie, autoturismul să fie lăsat la 2 km de locul de campare pe drumul pavat cu pietre.
Drina
Fiecare participant trebuie să aibă o poliţă de asigurare de viaţă.
Fiecare participant va semna înainte de începerea turei o declaraţie în limba maternă prin care arată că: ştie să înoate, nu are probleme de sănătate, nu va padela sub influenţa băuturilor alcoolice sau sub influenţa substanţelor psihoactive, participă la regată pe propria cheltuială şi pe propria răspundere, că posedă o poliţă de asigurare de viaţă şi că va utiliza vesta de salvare, că posedă un caiac dotat cu camere de aer solidarizate cu caiacul (n.r. flotoare), că se va deplasa în grup şi va respecta indicaţiile organizatorilor Regatei.
Înainte de plecare se stabilesc liderii grupurilor naţionale prin intermediul cărora organizatorii vor realiza comunicarea.
Înaintea plecării are loc o şedinţă tehnică între participanţi şi organizatori, la care toţi participanţii vor primi o hartă a râurilor, un program al turei, un tricou şi un autocolant al turei.
Kayaking Drina
Participanţii se pot alătura turei şi la etapele intermediare şi de asemenea pot părăsi tura înainte de punctul de final al acesteia, de comun acord cu organizatorii.
Transportul la start este individual. Există o linie regulată de autobuz pe ruta Belgrad – Vişegrad – Novo Gorajde.
Înainte de graniţa cu Bosnia şi Herţegovina, fiecare autovehicul plăteşte o taxă de tranzitare a unui parc naţional, în sumă de 50 de dinari / autovehicul (aproximativ 0.5 Euro).
Participanţii se adună în Novo Gorazde, lângă pod, sâmbătă 27.04.2013 până la orele 19.00 (20.00 ora României). Se instalează corturile; există apă şi toalete.

Program Regata Vitomir DizdareviciNovo Gorazde: 27.04. la 19:00 sosire şi înnoptare la pod. Vizita autorităţilor locale.
Duminică, 28.04. ora 09:00 se începe tura împreună. Se vâsleşte pe lacul Vişegrad. Adunarea ambarcaţiunilor pentru a se trece de hidrocentrala de la Vişegrad.
Visegrad: 28.04. Campare la Centrul Sportiv (sală de sport şi teren de fotbal). Toalete, apă şi duşuri. Vizita autorităţilor locale din Vişegrad. De la locul de campare la râul Drina sunt 500 metri.
Stari Brod: loc de campare amenajat tradiţional, cu restaurant. Toalete şi apă. Nu există magazine de aprovizionare în apropiere.
Perućac: După controlul vamal se trece pe malul drept al barajului înainte de a ajunge în faţa hotelului „Jezero”. Camparea se achită la restaurantul „Vrelo”. Toalete şi apă în incinta hotelului. Este posibilă înnoptarea la hotelul „Jezero” sau „Vrelo” > 2km. A doua zi, locul de lansare a ambarcaţiunilor la apă este în aval faţă de hidrocentrală la 1,5 kilometri.
Lonjin: LOC NOU DE CAMPARE! pe un loc privat pe insulă sau pe mal la 5 km în aval de Ljubovija. Toalete şi apă. Nu există în apropiere magazine sau restaurante. Posibilitatea de a petrece după-amiaza într-o deplasare individuală la mănăstirea Soko Grad, la 8 km de Lonjin.
Mali Zvornik: Se transferă ambarcaţiunile înainte de Mali Zvornik. În cazul în care este cineva interesat, este posibilă vizitarea celei mai vechi hidrocentrale din Serbia sau a cetăţii subterane a Karageorgevicilor, unde ne vor întâmpina reprezentanţii Organizaţiei de turism a comunei Mali Zvornik şi Serviciului de Protecţia Fondului Piscicol.
Camparea este în oraş pe un stadion de fotbal, cu toalete, dispunând şi de duş cu apă caldă, unde femeile au întâietate.
Pavlovic Ćuprija: Restaurant cu mâncare bună, apă şi toalete. Excursie la satul tradiţional, organizată de Organizaţia de turism Bogatić. Magazine în apropiere, la 600 metri.
Bosut: Se vâslesc 15 kilometri pe râul Sava şi se iese pe malul stâng la gurile canalului betonat Bosut. Magazine în apropiere, la 300 metri.
O altă posibilitate este aceea ca la confluenţa cu Sava să se vâslească în amonte 5 km şi să se iasă pe malul stâng, lângă pod, pe teritoriul Republicii Serbia.

Înscrierile şi alte detalii se pot obţine de la organizatorii regatei.

Organizatorii Regatei
Asociaţia Vâslaşilor Sârbi de la TID
www.srpski-veslaci.org.rs
(text în limba română: Bogdan Florescu)

Publicat în Ture | 4 comentarii