AHOY – Salutul de pe Dunăre

Prin bunăvoința doamnei Milka Karadzova din Bulgaria am intrat de curând în posesia unui scurt film documentar despre TID. Sunt sigur că mulți dintre voi vor urmări cu plăcere imaginile alb-negru vechi de peste 30-40 de ani. Cu siguranță atmosfera era cu totul alta pe atunci. Oamenii, din păcate, s-au schimbat mult în acești ani… Așteptăm impresiile voastre sub formă de comentarii la această postare. Vizionare plăcută!

Anunțuri
Video | Publicat pe de | Lasă un comentariu

Ultima tură cu caiacul pe Dunăre din anul 2012 – tură nerecomandată specialiştilor…


În urma cererilor dumneavoastră repetate, şi dacă vremea ne va permite, am decis să organizăm încă o ultimă tură de 60 de km în două zile, de la Giurgiu la Olteniţa, în week-endul 15-16 Septembrie. Întâlnirea va fi Sâmbătă 15 Septembrie dis de dimineaţă în Giurgiu “La Ancoră”, coordonate GPS: 43°53’55.65″N / 25°58’49.81″E (copy/paste în Google Maps).

Vom parcurge în prima zi 26 de km până la locul de campare lasând pentru a doua zi restul de 34 de km până la Olteniţa. Punem la bătaie 10 locuri în ambarcaţiunile noastre: canoe, caiace de dublu şi single, echipate cu padele, pagăi şi veste de salvare. Veţi avea nevoie de echipamentul propriu de campare: corturi, saci de dormit, izoprene şi/sau saltele autogonflabile. Este posibil ca temperatura să scadă noaptea până în jur de 10 grade, aşa că nişte haine groase de preferat din poliester, gen polare, ar fi foarte bine-venite.


Impresii despre turele noastre anterioare de pe acelaşi traseu puteţi găsi la link-urile următoare:
– Pe Dunare de la Giurgiu la Oltenita – by rodiq.ro
– Charming Danube – by Anastasia Moskvina
On the Danube, sometimes – by Manuel Sobrino
Follow-up tura 1 Mai 2011 – by Costin

Galerii foto din acelaşi traseu puteţi găsi la link-urile următoare:
Tura 1 Mai 2011 de la Giurgiu la Oltenita – by Viorel Ilişoi
Tura 1 Mai 2011 de la Giurgiu la Oltenita – by Olivian Breda
Tura 1 Mai 2011 de la Giurgiu la Oltenita – by Jean Domnaru
– Tura 1 Mai 2011 de la Giurgiu la Oltenita – by Costin Iatan
Tura 30 Iunie – 1 Iulie 2012 de la Giurgiu la Oltenița – by Rodiq.ro

Veți avea nevoie printre altele de:
– apă pentru cele două zile;
– hrană pentru prima zi de padelat cu excepţia cinei care e asigurată;
– echipament de campare: cort, saltea izopren, sac de dormit, lanternă/frontală, etc;
– pelerină/jachetă de ploaie;
– cămăşi cu mânecă lungă şi pantaloni lungi, în culori deschise pentru protecţie împotriva soarelui pe timpul zilei;
– pălărie cu boruri cât mai largi plus ochelari de soare;
– cremă de protecţie solară cu un factor cât mai ridicat;
– soluţie sau spray împotriva ţânţarilor pentru seara;
– saci impermeabili pentru lucrurile personale. Este bine să aveţi haine uscate oricând la îndemână;
– saci pentru gunoi pentru locurile unde vom lua pauze şi pentru locul de campare;
– haine groase pentru seara/noaptea când temperatura poate coborî până în jurul valorii de 10 grade.

Taxa de înscriere este de 120 lei și include cina din prima zi (vestitul deja borş de peşte a Master-Chef-ului nostru Teo + felul secundar surpriză), micul dejun (o paletă bogată de răcituri diverse şi bineînţeles cafeaua fără limită la refill) și prânzul din ziua a doua plus transportul participanților și a ambarcațiunilor de la Oltenița la Giurgiu la sfârşitul turei. Pentru cei care nu posedă ambarcațiuni avem disponibile 10 locuri în caiacele și canoele noastre la prețul suplimentar de 50 lei de persoană. Taxa de înscriere nu include băuturi alcoolice, apă sau orice alte posibilităţi de hidratare/deshidratare. Focul de tabără însă este inclus.

Pentru înscrieri și orice alte detalii ne puteți contacta pe mail la costin.iatan@gmail.com sau telefon 0723 727007.

Costin IATAN
TID România

Publicat în Ture | Lasă un comentariu

TID 2012 s-a incheiat

Ca în fiecare an, cu bune şi rele, editia cu numarul 57 a TID s-a încheiat. Am fost în total 102 participanţi înscrişi din Australia, Israel, Olanda, Germania, Austria, Ungaria, Bulgaria şi România. Dintre aceştia, 19 participanţi au parcurs întreg traseul de la Ingolstadt la Sf. Gheorghe, printre care şi trei români.
Am avut parte de condiţii meteo extreme chiar din a doua zi. Am fost surprinşi de o furtună cu ploaie torenţială, grindină, tunete şi fulgere chiar în zona Cernavodă. Nivelul scăzut al Dunării aproape că ne-a împiedicat accesul la locul de campare de la Seimeni, verificat cu doar o săptămână înainte de noi.
Vântul frontal de până la 50km/oră din ziua a treia ne-a ţinut pe loc aproape o zi întreagă pe cei mai mulţi dintre noi, la locul de campare de la Hârşova ajungând nu mai mult de 10 temerari, restul campând în diverse alte locuri în amonte.
În restul perioadei, până la Sf. Gheorghe, vremea a fost aproape perfectă pentru padelat cu excepţia vântului frontal din fiecare zi.
Ne-am bucurat de sprijinul administraţiilor locale din toate locurile de campare fără excepţie. Un sprijin deosebit am primit din partea comunei Luncaviţa care ne-a aşteptat cu borş de peşte, fasole cu ciolan şi ansamblu folcloric, toate prin bunăvoinţa primăriei. Mulţumim încă o dată domnului primar Ştefan Ilie pentru primirea deosebită ce a devenit deja o tradiţie, acesta fiind al treilea an ca urmare a parteneriatului semnat între Primăria Luncaviţa şi Asociaţia TID România. A doua zi am avut onoarea a de a vâsli împreună cu domnul primar, dânsul trăgând la rame alături de noi până la Tulcea într-o lotcă pescărească împreună cu alţi participanţi din Jurilovca.
La Tulcea ne-am sincronizat pentru al doilea an cu Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle al celor de la Rowmania. Le mulţumim încă o dată pentru sprijin. De aici ni s-au alăturat şi ei într-o canotcă de 10+1 şi alte câteva canotci de dublu până la Sf. Gheorghe. Oaspete special, domnul Ivan Patzaichin…
TID 2012 a luat sfârşit la Sf. Gheorghe o dată cu masa festivă de încheiere organizată pentru al treilea an deja la terasa „Delta Marina„.
TID 2012 la final

Din păcate, şi anul acesta am avut „personaje negative” care au ales să vâslească/padeleze alături de noi fără să plătească taxa de înscriere deşi au beneficiat de aceleaşi condiţii ca toţi ceilalţi plătitori de taxă. Considerăm că asta ţine de „buna” creştere şi nu fac cinste TID-ului și celorlalți participanți.

Doresc să mulţumesc atât în numele meu cât şi al colegilor mei, Sorin Petrean şi Teodor Bîra, în primul rând participanţilor români înscriși dar şi al celor străini, pentru timpul de calitate petrecut împreună. Am fost onorat să vâslesc în compania dumneavoastră!

Diiiik-Haaaaaaa!

Costin IATAN
TID România

Publicat în Follow-up | Etichetat , , | 3 comentarii

Remember TID 2012 – Review by Guzi Delafluviu

„Acum am o pofta teribila sa casc si sa dorm. Chiar asta fac si ades am senzatia ca ma legan, cu acel leganat pe care-l are caiacul cand are parte de valuri dinspre pupa, cum ar fi valurile provocate de siajul unei ambarcatiuni motorizate mai mari, imediat ce m-ar depasi. Ce sa zic, mai toti oamenii in astfel de situatie isi carmesc barcile cu prova perpendicular pe val. Eu stau in caiac ca un nesimtit, precum as fi calare pe o motocicleta pe locul din spate si ma las in voia manevrelor ce le executa pilotul. Cam asta e relatia Guzisimbiotica dintre mine si modelul Shearwater cu 17 picioare. Poate o fi si din cauza ca a fost lestat cu echipament in compartimente, cat sa traiesti o vara intreaga. Parca aud imaginar ecoul, cum spunea oricine din lumea asta a noastra, cand puneai intrebarea: „Da’ ce cari frate, atata bagaj pentru cateva zile?”, si oricine iti raspundea cu un zambet senil:
„Strictul necesar!”.
Concluzionam astfel ca sunt oameni care au nevoie de un „strict necesar”, mai mult sau mai putin vast.
Apoi a inceput nebunia sa folosesti orice lucrusor oricat de putin, ca sa ai sentimentul ca n-ai carat inutil, atata bagaj…
Prima zi, eu am intrat de la Braila, pentru editia asta. Parca am fost inspirat, pentru aceasta optiune. Colegii mei, mi s-au plans de vantul frontal atroce, care i-a insotit zi de zi. In cea mai scurta etapa, de din amonte de Braila, Seimeni-Harsova, aveau de parcurs 35 de km. Din cauza vantului puternic, au stat toata ziua pe mal si au padelat noaptea, ca sa ramana in „grafic”.
Deci, eu intru de la Braila. Prima seara euforia intalnirii cu prieteni din alte localitati, cat si cativa straini care au „recidivat” pentru portiunea romaneasca. O prefera pentru „wild-life”-ul cel confera si nu-l gasesc pe alte meleaguri dunarene…
Ne trezim de dimineatza, impachetam, punem caiacele pe apa si dai bice ca asta era si cea mai lunga etapa de pe parcursul romanesc. Braila-Luncavita 53 km. Merg bine cam 10 km, si observ un tangaj suspect de prea spectaculos la caiacul meu. Orice valurel intalnea caiacul meu, se infingea cu prova ascutita-n el, il taia si apoi improsca cu stropi in lateral. Nu dau importanta si mai merg si mai merg, punand totul pe seama bagajului imbarcat in caiac. Compartimentul prova e destinat alimentelor, altfel spus „Cambuza”; la compartimentul pupa pun cort, sac de dormit, haine de schimb, chestii din astea. Ideia e ca daca trag la un mal pentru vreo pauza de masa, sa ridic-infing prova pe mal, scot scaunelul pliabil de sub elasticul de pe prova caiacului, deschid „cambuza” si pot servi de acolo ce vrea inimioara. Stau sezand pe scaunel, iar placajul puntii, din varful inalt al caiacului, devine un fel de „masa”, inedita!
Deci sa revin: padelam pe Dunare de dimineata, conditii meteo excelente, o usoara ceatza se forma deasupra Dunarii si totul era ok. Caiacul accelera excelent, stabilitatea era nemaipomenita din cauza bagajului mult incarcat. Ma bucur de o stare de fapt, pe care o intalnesc din ce in ce mai rar (tura lunga & caiac foarte incarcat). Prova spinteca orice valurel. Eu ma asteptam sa faca chestia asta doar la valurile serioase… Trag la mal, dupa primii vreo 10 km parcursi, si deschid un capac: Cambuza plina 3/4 cu apa. Alimentele bine ambalate de producatori, nu sunt expuse nici unui risc. Deschid si la spate… Si acolo era apa cam pana pe la jumate. Nu ma panichez, pun mana pe cratita de inox de 1,5 litri si elimin apa, apoi cu cana si la final cu buretele.
Gasesc usor explicatia: Cred ca am niste Pitici care s-au urcat clandestin in caiacul meu si au chef de glume proaste. Ok, daca voi vreti sa muriti inecati, n-am sa ma opun prea tare…
Explicatie alternativa: Inainte de plecare de acasa cu o saptamana, am reconstruit capacele pentru aceste compartimente. Am reusit de asta data sa le execut frumoase si ergonomice.Ce nu face omul cand are placaj,epoxy si fibra de sticla din destul, prin batatura !!?
Numai ca n-am apucat sa le fac un test real, in conditii de mers Dunare. Le-am testat superficial, asezand hartie de ziar in compartimente, si aruncam apa cu galeata pe exteriorul caiacului. Hartia era neatinsa de apa, la aceste „teste”. In realitate, apa ce se urca pe punte se prelingea printre garniturile cheder…
Plec mai departe, dar de acum in colo putin mai grijuliu, sa tin malurile, pentru ca pe acolo valurile sunt mai mici si nu urca pe punte ca sa mi se infiltreze, acolo unde nu-mi trebuie. Ziua a fost frumoasa, depasim Galatiul, unde ca de obicei suntem asteptati de cunoscuti mai mult sau deloc invitati, pe mal. Ne amuzam de fiecare intalnire, de fiecare replica schimbata…
Facem pauza de masa la Cotu’ Pisicii. Vreme excelenta. Aveam parcursa cam 2/3 din portia acelei zile. Plecam mai departe. Cand ajungem la zona de frontiera cu Ucraina, se trezeste din somn vantul din fatza, determinandu-ma sa inaintez din ce in ce mai lent. Am avut o medie orara cam de 3 km/h. Uneori 4. La naiba, caiacul meu e calculat si proiectat pentru 8-10 km/h viteza specifica. O fi batand vantul din fata, dar caiacul e suplu, eu suplu… De ce naiba, mergem asa de greu??… Bineinteles apa. Caiacul meu era o adevarata piscina plutitoare… In fine, ajung printre ultimii in tabara. Se inoptase de mult. Fusesem verificat telefonic de organizatorii demult ajunsi in tabara, daca am probleme sau daca am nevoie de ajutor. Le-am raspuns linistit si am mers cu viteza melcului. Desi era noapte, pe cerul senin era o luna plina, iar la tabara se vedea lumina multa, inca de la 5-6 kilometri distanta. Adica cu doua ore inainte de a ajunge la liman. Nu-mi ramanea decat sa inaintez agale si sa incerc un dialog cu Piticii care s-au ambarcat clandestin, facand ca fluviul sa treaca prin caiacul meu, in drumul lui spre Mare. Daca nu-mi raspund, le promit c-or sa moara sufocati, dupa ce ajung la Tulcea.
Binenteles ca Piticii aveau treaba si nu timp de stat la palavre. „Guzi & caiac uscat”, ce e aia?
Poate ca-s blestemat si ar trebui sa-mi schimb pseudonimul „Delafluviu”, pentru o soarta mai „uscata”…. Simt ca si acolo am la apaaaaa….
Ajung la malul taberei, urc caiacul pe mal si verific compartimentele. Apa era aproape „full”. Cortul ud leoarca. Piticii nicaieri, desi cu mintea le auzeam surasul zgomotos. Montez repede si usor cortul ud.
De pe malul taberei cineva ma intreba in romaneste daca am nevoie de ajutor, dar refuz politicos cel putin deocamdata, afisand o buna dispozitie (mai mult aparenta). Mintea mea era la emisiunile tv de la National Geographic sau Discovery, despre tehnici de supravietuire… Cand scot sacii speciali si impermeabili, dintr-aia care se incheie cu catarama,observ ca balanganitul apei mi-a extras dopurile lor si s-a infiltrat apa la sacul de dormit. Ce mai, REMEMBER TID-2009! Sacul de dormit era murat de-a binelea. mai cercetez si gasesc uscat-uscat, doar:
– fes tricotat
– ciorapii grosi
– pantalonii tricotati care se muleaza pe picior (egari sau cum le-o zice)
– un pulovar polar.
Am rasuflat usurat si mi-am spus ca sunt salvat. Am multumit Zeilor si piticilor. Noaptea am stat cu primusul de camping pe baza de butan-propan langa mine. Il aprindeam cam 5-10 minute dupa fiecare ora de somn profund. Ma incalzeam si adormeam usor la cat de istovit eram. Cand ma apuca frigul, ma trezeam si-l reaprindeam. Dimineata m-am trezit ok, devreme tare de tot si bine odihnit. Imi spuneam ca n-a fost chiar atat de rau, daca am ajuns sa dorm dezvelit!
Mi-am gatit repede o portie dubla de tortelini umplute cu carne. Le-am „lins” rapid fierbinti, cu ketch-up mult si am trecut la program administrativ. Pana cand am plecat la ora 9 AM, sacul meu era uscat cam 85-90%. De data asta l-am pus in sacul impermeabil transparent si hainele uscate deasupra pe caiac la spate, departe de pitici… Sa am asupra sacului: „supraveghere video”.
Acum dimineata dupa ce am reincarcat caiacul, am „etansat” capacele cu o banda adeziva dintr-aia argintie „Power tape”, (poate sufoc piticii) si plecam spre Tulcea. Am plecat cu ultimul pluton de caiace, desi puteam pleca solitar cu vreo 20-30 minute mai devreme. Am mers greoi pana la Tulcea. Am ajuns din nou printre ultimii. Dupa ce am depasit bifurcatia dintre bratele Chilia si Sulina, mare parte din drum am mers solitar, pentru ca preferam malul opus, ca sa raman mascat de vant, poate si curenti marini putin mai favorabili. Pe portiunea asta de drum m-am gandit la tot felul de aspecte… Cu toata banda adeziva, Piticii ma tot „lestau”cu apa in compartimente, si nu putina. Orice val, imi spala banda adeziva si se ducea tot la cambuza. Dunarea este foarte scazuta acum, si aveam senzatia ca izvoraste din caiacul meu, nicidecum din muntii Padurea Neagra…Ma gandeam sa renunt la pasiunea asta unde Zeii vor sa ma ingenuncheze, sa ma smereasca sau sa-mi dea palme… Bun, bun dar ce pasiune sa pun la loc? Ma gandeam ca poate ar fi mai bine sa stau acasa si sa ma apuc de dau „like” pe internet, la tot ce „misca” pe acolo… Chiar asa sa fi imbatranit !? … Gandurile astea parca-s prea sumbre…poate ar fi mai bine sa disec in calambururi cuvintele ce-mi ies in calea mintii, padela cu padela…. Un cuvant, doua, trei, zece, nici un rezultat. Padelam tiptil pe sub copacii malului stang, mascat de vant. La un moment dat m-am impiedicat de cuvantul „pasager” si mi-a iesit un PAS-AGER…Wow, ce mult imi place…Gata, chiar asa se va numi viitorul meu caiac din stripuri. Am zis, am zis, am zis!!!!!
Pe fondul acestei stari de spirit ajung printre ultimii in tabara de la Tulcea. De data asta mai era mult timp pana sa vina noaptea. Tabara binecuvantata, pentru ca aici ma astepta un program cu repaus 24 de ore, ragaz sa-mi ling toate ranile, sa-mi usuc complet tot echipamentul, sa dau cu „praf de uscheala pentru Pitici”. Zis si facut a doua zi de dimineata, in plus am pus sub elasticele de pe punte si rezerva mea de apa plata, din peturi de 2 litri, ca sa tina sub presiune capacele pe garniturile caiacului. Am testat pe Dunare si gata am rezolvat „avaria”. N-am mai luat apa decat foarte putina pana la finalul expeditiei de la SF. Gheorghe. Fara apa, nu exista viata, nu-i asa ? Daca nu ma insel, pana si pe planeta Marte s-au gasit urme de apa, asa ca un paharel de apa in caiacul meu e bine venit, sa nu moara chiar de tot Piticii, insetati si sufocati.
Deci la Tulcea a fost duminica, o vreme superba, soare, cald. Mi-am uscat absolut tot echipamentul, mi-am reparat totul, mi-am lins „ranile”. Dupa amiaza am mers in oras la Festivalul international al barcilor cu vasle „Rowmania Fest”, organizat de Patzaichin in fiecare an, cand ajunge TID-ul la ei. Televiziuni, Radio Actualitati Bucuresti, care si-a facut emisiunea in direct „Ca pe Roate”, pe marginea a tot ce se intampla pe lacul Ciuperca. Tot parcul sonorizat cu emisiunea respectiva. Intreceri de canotci de 2 si de Echipa TID la Rowmania Fest 10+110+1, pe distante de 200-300 metri, cu tot felul de echipaje, cat sa promoveze acest brand lansat acum 1 1/2 ani. Anul trecut a fost prima editie. Anul asta s-a vazut diferenta dupa cum au intocmit programul, dupa atmosfera celor ce au concurat cat si a spectatorilor care erau in numar foarte mare. Seara la foculetul nostru de tabara au venit cativa tulceni, prieteni cu Costin si au facut un ceaun mare cu bors de peste, pentru gasca de romani. Am uitat sa spun ca la Luncavita, primarul a asteptat tabara din nou cu 3 ceaune mari cu bors proaspat, cate un pepene mare pt fiecare cort si bere multa. De acolo, s-a pus intr-o lotca, alaturi de primarul din Jurilovca si au mers si ei la vasle pana la Tulcea la Rowmania Fest-2012.
Luni punem caiacele pe apa si nu plecam ca vor cei de la Rowmania sa vina cu canotcile lor sa mergem impreuna. I-am asteptat cel putin o ora, dupa ce ultimul neamt a parasit tabara, dar cei de la Rowmania nu se vedeau, asa ca am plecat in grup mare romanesc. Dupa ce am intrat pe bratul Sf. Gheorghe, la prima localitate „Nufarul” am facut popas pt mers la bere la bodega din sat. Abia acolo ne-au ajuns canotcile din urma. Cand ieseam din bodega de pe mal dupa prietenii mei, Patzaikin abia intra. El era intr-o canotca. In rest mai erau inca vreo 8-10 canotci de dublu, plus una mare de 10+1 si alta similara goala. In permanenta erau insotiti de o mica platforma catamaran cu motor care remorca barcile goale, bagajele cat si pe cei ce nu mai puteau vasli. Barcile lor erau pline de debutanti. Mi s-a parut cam prea grea pentru ei o asemenea „portie” de vaslit. Canotca n-are nici padela si nici carma si nu e usor pt un debutant sa faca echipaj cu un necunoscut pentru 44 km in astfel de conditii. In fine ajungem la locul de campare la Murighiol. Seara focuri de tabara. Am uitat sa spun pana acum, ca tipul ala de anul trecut „Legendarul”, care a fost primul roman cu caiacul de la Ingolstadt pana la Marea Neagra, anul asta au fost 3 intr-o lotca cu carma, parus (vela traditionala) si 2 randuri de vasle. Pe segmentul romanesc, s-a mai alaturat o lotca si de la Luncavita inca o lotca din Jurilovca. Toate inzestrate cu parus. In seara de la Murighiol, baietii din Jurilovca au cantat cantece traditionale lipovenesti, in limba rusa.
In ultima zi de padelat vreme superba. Dunarea pe brat face multe meandre si apar multe insule cu nisip tare fin si bine spalat. E un bun prilej, an de an, sa ne facem poza cu caiace in grup. Pe ultima portiune de 10 km, cat ne-am abatut din brat pana in lacul Erenciuc, ne-am intersectat cu cei de la Rowmania, iar eu am padelat paralel cu canotca lor de 10+1, stand la palavre cu ei. Patzaikin era de mult plecat singur inainte. In schimb, ne astepta pe malul de la debarcader, unde se face si tabara oficiala, an de an. Tot an de an, impreuna cu alti tidermani refuzam politicos aceasta oferta si plecam pe malul unde se uneste Dunarea cu Marea, sa stam la cort o noapte…
In rest destrabalare pe o mare cu vant de un sfert spre juma de grad beaufort, si fara pic de val mai serios. Un Soare generos, distractie si poze.
TID 2012 la finalApoi cand m-am intors la bivuac sa strang calabalacul si sa ma mut in sat la tabara oficiala, au venit baietii de la Rowmania care si-au dorit un „drive-test” cu Shearwateru 17. Toate bune si frumoase pana se urca ultimul dintre ei. Un tip longilin si cu o barba care-mi amintea de anii mei petrecuti prin viata monahala. Ii fac „protectia muncii”, il intreb daca stie sa inoate, daca s-a mai dat cu caiacul si ce sa faca daca se rastoarna… Totul se intampla pe malul Dunarii, amonte 200 metri de locul unde incepe Marea. Se urca tipul in caiac si pleaca glont in malul celalalt. Dunarea are cam 1 km latime. Ajunge acolo la mal si se rastoarna. In sfarsit, scoate apa se urca, vine inapoi la malul nostru dupa cel putin juma’ de ora si la mal iar se rastoarna. Intre timp eu sa dau in balbaiala. Cum naiba, ii dau sa faca „drive-test” si asta pleaca la Odessa ?
Toti romanii parasisera plaja si plecasera cu echipament cu tot la tabara oficiala, unde urma sa vina Pasagerul de Tulcea, sa incarcam caiacele de cu seara, dupa cum era programat, iar „autistul” era pe malul celalalt. Aveam mormanul de echipament pregatit pentru incarcare, si ala nu mai venea.
In fine dupa ce-a ajuns inapoi si s-a rasturnat si la malul nostru de data asta, cand am desfacut capacele sa vad cum sta cu apa in compartimente, erau goale, iar Piticii spuneau radeau si spuneau bancuri auzite de pe la Buciu, parca… Sa-mi dau palme, sa ma ciupesc ca nu visez, nu alta…
I-am multumit „Autistului” si Zeilor pentru acest test de-adevaratelea, am incarcat bagajul si am plecat la tabara. Dupa ce-am incarcat caiacele, a urmat banchetul festiv cu atmosfera lui inefabila. Iar acum stau in scaunul de la birou, am peste 24 de ore de cand n-am mai iesit din casa si nici la telefon n-am vorbit (deh lumea ma stie plecat de acasa), si simt leganatul valului de surfing, care vine dinspre pupa…
Si cand ma gandesc la portiunea Braila-Tulcea, cand imi propuneam ades ca sa ma retrag din activitatea TID, pentru expeditii oarecum mai „soft”…
Totusi la chestia cu valul de pupa, care-l simt metafizic acumm Mmm Mmm, se cuvine sa evoc un episod, ca de final. Eram la inceputul noptii de la borsul de peste din tabara de la Tulcea, unde romanii evocau diverse intamplari, intre ei. Costin anul asta a participat intr-un skiff de 2+1 ( patru vasle). Spunea ca skifful dezvolta lejer o viteza specifica de 15 Km/h. De la Braila, au plecat primii ca sa ajunga la Luncavita, au facut o pauza de masa la Cotul Pisicii. Intre timp ii ajung primii nemti din urma. Romanii mananca repede, impacheteaza si pleaca mai departe constienti de faptul ca nu mai e nimeni in fata lor. Dupa vreo cativa kilometri intalnesc australianul (un tip longiliv,cam de 60 ani). Un schimb de replici intre ei, din care rezulta ca romanii din skiff au plecat din tabara la 7.15, iar australianul la 7.30…
– Dar totusi cum ai ajuns aici asa repede ?
– Am venit cu barja. Spune strainul
– Cum cu barja ?
– Simplu, am intalnit un vapor impingator, care impingea barje, aveam acelasi sens de drum si m-am bagat in siajul lui si asa am castigat foarte mult randament, plus ca am fost mascat si de vantul din fatza…
– Dar voi aveti barje dintr-astea si in Australia ?
– Nu !
…………………………………………..

De fapt o fi invatzat tehnica asta pe la unguri sau sarbi, cred. Dar oricum e tare faza si am experimentat si eu de a doua zi in drum spre Murighiol. Trecea pe langa mine o salupa care remorca un ponton dormitor inchiriat, plus barcile cu motor, plin cu turisti care veneau in Delta la pescuit. M-am bagat in siajul lor si mergeam cu „tramvaiul fara bilet”. Pana m-a strigat un Seba, nu stiu ce. Si am parasit siajul. De fapt galateanului ii cazuse un tricou in apa si nu l-a mai gasit, dar cand a strigat, am crezut ca eu am pierdut ceva… Pierdeam „tramvaiul”.
Asa ca pana la anul n-am altceva de facut decat sa-mi termin „PasAger”-ul dedicat unui singur calator, si sa experimentez cat mai mult tehnica cu barja… Altfel spus, padelat cu „birja” !

Galatzburg – 2012 Inceput de Toamna”

Toate drepturile rezervate de Guzi Delafluviu din Galaţi.

Publicat în Follow-up | Lasă un comentariu

Numaratoarea inversa a inceput

Duminică 26 August 2012 ora 9:00, cei 60 de participanți ai ”Tour International Danubien 2012” din peste 10 țări, vor intra în România prin punctul de trecere frontieră dintre Silistra (BULGARIA) și Chiciu-Călărași, (ROMÂNIA). De aici ne alăturăm și noi, TID România, și timp de 12 zile vom fi gazda celui mai lung și mai vechi turneu de caiac, canoe și canotaj din lume.

Programul complet pe partea română este următorul:
26.08. – Duminică – campare la DUNĂRENI – km 329 – (D) – 46km/zi
27.08. – Luni – campare la SEIMENI – km 289 – (D) – 40km/zi
28.08. – Marţi – campare la HÂRŞOVA – km 250 – (D) – 39km/zi
29.08. – Miercuri – campare la STĂNCUŢA – km 219 – (S) – 31km/zi
30.08. – Joi – campare la BRĂILA – km 170 – (S) – 49km/zi
31.08. – Vineri – campare la LUNCAVIŢA – m 62 (Mile nautice) – (D) – 53km/zi
01.09. – Sâmbătă – campare la TULCEA – m 38 (Mile nautice) – (S) – 44km/zi
02.09. – Duminică – campare la TULCEA –  m 38 (Mile nautice) – (S) – Rowmania FEST
03.09. – Luni – campare la MURIGHIOL – km 64 – (D) – 54/37*km/zi
04.09. – Marţi – campare la SF. GHEORGHE – km 4 – (S) – 60/44*km/zi
05.09. – Miercuri – traseu INSULA SACALIN/MAREA NEAGRA – 8km/zi
05.09. – Miercuri seara – Petrecerea de închidere oficială TID 2012 la Sf. Gheorghe
06.09. – Joi – ora 7:00 – Plecarea cu vaporul înapoi către Tulcea

TID România

Publicat în Utile | Lasă un comentariu

Ultima tură înainte de TID

15 frumoși nebuni...Da! Am fost 15 frumoși nebuni cu vârste cuprinse între 10 și 62 de ani. Credeți-mă pe cuvânt, am fost cu toții la fel de copii. Dunărea noastră este atât de frumoasă încât la fiecare ieșire găsește câte ceva nou să ne surprindă.
Danube and TID RomaniaSunt sigur că mare parte dintre cei prezenți s-au trezit Luni dimineața cu ceva dureri musculare sau bătăi în palme însă sentimentul de bine depășește orice astfel de impediment. Rămân măreția Dunării, imensitatea plajelor, borșul de pește gătit pe loc, înotul noaptea, Red Label în fața imensului foc de tabără ce împrăștie mii de scântei roșii printre miliardele de stele de pe cer, cântecul parcă în șoaptă al chitării lui Bogo ”The Magic Guitar Man”, cafeaua de dimineață pe plajă, nisipul fin, cântecul păsărilor și multe multe alte impresii ce nu îmi vin în minte acum…Firestarter...

Mulțumim tuturor celor care au fost prezenți. Sperăm că și voi v-ați bucurat de această tură cel puțin pe cât ne-am bucurat noi. În urma solicitărilor voastre repetate am decis că, dacă vremea ne va fi prielnică, ne mai vedem o dată după TID într-o altă ”Ultimă tură pe anul ăsta…” :o. Detalii în curând pe site.

Costin IATAN
TID România

Follow-up publicat de dibaciul Alex Prodan pe blogul său

Galerie foto tura 18-19 August – by Alex Prodan

Galerie foto tura 18-19 August – by Doina Popescu

Publicat în Follow-up | Lasă un comentariu

TID 2012 – News update

Pe partea română a TID, anul acesta vor fi 37 de participanţi înscrişi în listele TID România. Nu spunem participanţi români pentru că avem printre ei şi un tânăr voluntar din Spania prezent în România de câteva luni prin programul EVS (Serviciul European de Voluntariat). Numele lui este Manuel Sobrino Fernández.
Doar 16 dintre participanţii români vor intra de la Călăraşi. Restul vor intra de la Brăila, Luncaviţa sau Tulcea.
Pe partea dintre Tulcea şi Sf. Gheorghe vom avea încă 10 participanţi înscrişi pe listele ROWMANIA ce vor padela alături de noi în canotci.
Din afara ţării vor fi 60 de participanţi repartizaţi după cum urmează: Olanda – 1, Germania – 30, Austria – 15, Ungaria – 1, Slovacia – 8, Serbia – 2, Bulgaria – 3.
După un calcul simplu numărul total de participanţi pe partea română a TID 2012 se ridică la 107. Pentru al doilea an menţinem această cifră aproape constantă, anul trecut fiind în jur de 110 participanţi în total. Putem spune că intrăm într-o oarecare normalitate.

Anul acesta vor fi 23 de participanţi care intenţionează să parcurgă traseul integral de la Ingolstadt la Sf. Gheorghe. Este un număr record în istoria TID-ului. Ei sunt repartizaţi pe ţări după cum urmează: Germania – 13 persoane, Olanda – 1, Austria – 4, Ungaria – 1, Serbia – 1 şi Romania – 3.
Un alt aspect impresionant, conform surselor oficiale, este că printre aceştia se află doi tineri germani, Susanne Hasenfuss si Dirk Jaquemotte, care s-au căsătorit chiar în traseu în timpul TID-ului la Straubing iar acum, teoretic, sunt în “luna lor de miere”.

Ca în fiecare an ambarcaţiunea cea mai des întâlnită la TID este caiacul single de tură, urmând caiacele tandem, canoele şi schifurile de canotaj. O raritate printre ambarcaţiunile de la TID este lotca pescărească. Din informaţiile noastre, pe partea română, vom avea cel puţin două astfel de ambarcaţiuni traditionale.Legenda Dunării

Răzvan Mircea Neagu zis şi Legendaru’ este pentru al doilea an înscris la TID de la Ingolstadt la Sf. Gheorghe. Este singurul român, până în prezent, care a parcurs întreg traseul de la Ingolstadt la Sf. Gheorghe anul trecut. Anul acesta el participă într-o lotcă pescărească numită “Legenda Dunării” împreună cu alţi doi prieteni, Răzvan Toşcuţa şi Daniel Samfir, ambarcaţiune în care vor parcuge tot traseul de la Ingolstadt la Sf. Gheorghe. Din informaţiile pe care le avem nu s-a mai parcurs niciodată traseul integral TID într-o lotcă pescărească. “Legenda Dunării” a fost recondiţionată în anii anteriori chiar de către cei doi Răzvani dintr-o lotcă pescărească veche.
Cel de-al treilea participant din lotcă, Nea Dan, cum îi spunem noi, are de asemenea o poveste aparte. Este unul din pionierii caiacului de tură din România de pe vremea când mulţi dintre noi nu ştiam care e deosebirea dintre o pagaie şi o padelă. În 1988 şi-a cumpărat la Sulina un caiac demontabil POUCH RZ 96 de la nemţii democraţi care veneau pe Dunăre până la Marea Neagră încă cu mult timp dinainte. De atunci, mulţi ani la rândul a bătut, împreună cu familia sau singur, Delta Dunării în lung şi în lat, Dunărea pe diverse braţe sau râuri interioare precum Ialomiţa.
Nea Dan la Giurgeni

Colaborăm foarte bine cu primăriile din toate locaţiile din traseul nostru. Cu ajutorul lor va fi prezent câte un comerciant local pe malul Dunării de unde ne putem aproviziona cu alimente, apă, băuturi răcoritoare sau bere şi unde putem mânca o mâncare caldă.
Am dori să menţionăm şi să le şi mulţumim pentru buna colaborare în acelaşi timp domnilor primari după cum urmează: Domnul Primar Gheorghe TOPALU – Primăria Aliman (Dunăreni), Domnul Primar Lucian BLAJ – Primăria Seimeni, Domnul Primar Tudor NĂDRAG – Primăria Harşova, Domnul Primar Nicu TURCU – Primăria Stăncuţa, Domnul Primar Aurel Gabriel SIMIONESCU – Primăria Municipiului Brăila, Domnul Primar Ştefan ILIE – Primăria Luncaviţa, Domnul Primar Filip IVANOV – Primăria Murighiol şi Domnul Primar Valentin SIDORENCU – Primăria Sf. Gheorghe.

Bors de peste la Luncavita
O menţiune specială trebuie adusă Domnului Primar Ştefan ILIE din Luncaviţa pentru primirea extraordinară organizată pentru al treilea an deja. Vestitul borş de peşte dobrogean din partea primăriei Luncaviţa a fost apreciat în fiecare an în special de participanţii străini dar şi de noi în aceeaşi măsură. Ansamblul folcloric GHIOCELUL din Luncaviţa este de asemenea un punct de atracţie important aici, astfel facându-se un schimb inter-cultural de nivel înalt între toţi participanţii străini şi localnicii prezenţi.
Cităm din pagina primăriei din Luncaviţa:
„În acest an, ca urmare a propunerii de colaborare și ai altor iubitori ai Dunării și ai sporturilor nautice, precum „ASOCIAȚIA PRODEZVOLTARE JURILOVCA 21” de la Luncavița vor pleca vâslind, alături de participanții TID, Primarul Comunei Luncavița Ștefan ILIE, alături de Primarul Comunei Jurilovca Eugen ION și de Paul CONDRAT președintele asociației. Astfel, echipajul primarilor va ajunge în Tulcea direct la FESTIVALUL INTERNAȚIONAL AL BĂRCILOR CU VÂSLE ROWMANIA.
Invitați speciali la etapa TID LUNCAVIȚA din 31 august sunt: Ivan PATZAICHIN, cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint; Constantin HOGEA, Primarul Municipiului Tulcea; Horia TEODORESCU, Președintele Consiliului Județean Tulcea; Lucian SIMION, Prefectul Județului Tulcea, Alte personalități culturale, sportive sau politice din Județul Tulcea.”

Am încheiat citatul. Nu putem decât să ne bucurăm pentru toate astea. La mai multe!

TID at Rowmania festival in Tulcea
Un alt punct important în traseul nostru este, pentru al doilea an deja, participarea la Festivalul Internaţional al Bărcilor cu Vâsle – ROWMANIA de la Tulcea, ca urmare a parteneriatului semnat între Asociaţia “TID România” şi Asociaţia “Ivan Patzaichin – Mila 23“. Aici vom avea şi singura zi de pauză din traseu având astfel destul timp pentru festival, concerte şi întreceri cu canotci şi dragon-boat-uri organizate de cei de la Rowmania.

Asociaţia TID România

Publicat în Utile | Lasă un comentariu